În urmă cu nouă ani, din instinct, am pornit în cautarea mea. În căutarea sufletului meu. În cautarea Eu-lui meu. În căutatea omului, a mamei, a soției și mai ales a femeii care îmi doresc acum să devin. Până acum a fost un drum lung, nu întodeauna ușor, dar cu siguranță, dacă ar mai trebui l-aș mai face încă odată.

Aș minți să spun că le-am înțeles pe toate din prima sau că au mers toate șnur… au fost cum trebuiau să fie pentru mine, pentru a pricepe, a percepe și a memora sufletul meu stările, senzațiile și mai ales învățămintele pe care le-am trăit.

De-a lungul drumului am avut  – și încă mai am – mulți însoțitori și multe călăuze. De la toate Entitățile care au fost, sunt și vor fi alături de mine, la îngerașii mei speciali, la minunatul meu soț cu răbdarea lui infinită cu mine, până la minunații oameni care m-au însoțit, m-au învățat, m-au sfătuit, m-au ghidat, m-au certat și m-au criticat (constructiv) … de la fiecare am înțeles câte ceva. Fiecare mi-a dat dăruit următoarea treaptă de care aveam nevoie pentru a evolua. Le mulțumesc și îi iubesc.

Călătoria mea a început întâi cu drumuri la biserici și mănăstiri. În unele am găsit ce căutam în altele nu prea. Ce căutăm atunci în ele? O stare … un impuls … un imbold … răspunsuri la întrebări nerostite … nu știu exact ce căutăm … dar căutam CEVA.

Apoi, prin soțul meu am ajuns la Cetățile dacice, într-un anumit grup și am găsit un fir de care să pot apuca viața mea. Am aflat că noi, ca oameni, avem o lecție de viață pe acest pamant – adică nu suntem trimiși pe Pământ doar ca sa ne naștem, să trăim și să murim. Că avem un scop foarte bine definit. Cum se poate determina această lecție de viață… Că întotdeauna această lecție de viață este să faci lucrul care care îți displace cel mai mult acum – sau îți este cel mai greu să îl faci. Că avem o capcană a vieții noastre – lucrul care ne este cel mai ușor de făcut. De ce avem această lecție de viață. … Că la fiecare 18 ani din viața noastră – timp de 2 ani – avem de dat un examen în fața Divinității … care vine sa ne întrebe Tu știi de ce te-a trimis Dumnezeu pe Pământ? – indiferent dacă ești sau nu conștient de lecția ta de viață. Adică am găsit niște repere. Fixe. Bine definite. Palpabile. După ce am găsit reperele mi-au fost oferite și metodele prin care puteam lucra eu cu mine.

Odată ce am înțeles ce trebuia să fac nu mai puteam să mă prefac că nu știu … Apoi a început drumul spre sufletul meu. De la conștientizarea defectelor, a fricilor, a temerilor, a relațiilor cu oamenii din jurul meu, la a învăța să mă iubesc și să iubesc a fost un drum lung și frumos. 

Dar cel mai important dintre toate am înțeles un lucru: oricine poate să evolueze. Trebuie doar ’’să își dorească, să ceară ajutor și să muncească pentru ceea ce își dorește’’. Îi vor veni și oamenii care să îi îndrume pașii și oportunitățile de care are nevoie.

Lumină și iubire!