Și dacă în călătoria mea sunt lucruri… oameni… stări… situații… pe care trebuie să le las în urmă … pentru că asta este evoluția … Și dacă sunt unele pe care NU vreau să le las în urmă? Pentru că îmi plac… pentru că îmi sunt familiare… pentru că mă bucură? Pentru că … sunt ale mele … Sunt conștientă că vor veni altele … altfel … poate mai bune … poate mai constructive … poate pe un alt nivel…
În ultimii ani am descoperit multe locuri din România – altfel. După ani de zile în care am făcut doar turism – și am vizitat ceva din țara noastră – am înțeles că toate locurile în care instinctul îți îndrumă pașii sunt și pentru altceva decât pentru a ”bifa” locația. În fiecare loc în care ajungem – indiferent că este o mănăstire, un munte, o locație cunoscută sau nu – fiecare loc are ceva de dăruit. Ne cheamă acolo… În…
În urmă cu nouă ani, din instinct, am pornit în cautarea mea. În căutarea sufletului meu. În cautarea Eu-lui meu. În căutatea omului, a mamei, a soției și mai ales a femeii care îmi doresc acum să devin. Până acum a fost un drum lung, nu întodeauna ușor, dar cu siguranță, dacă ar mai trebui l-aș mai face încă odată. Aș minți să spun că le-am înțeles pe toate din prima sau că au mers toate șnur… au fost cum…